Cam atat a trecut de de la ultimul meu moment de inspiratie maxima,de la ultima postare,de la ultima accesare a paginii asteia. Am citit mai mult ce scriu altii despre ce se intampla in lumea asta,am stat ascuns si-am ascultat,am incercat sa evit orice polemica si am fost indignat de foarte multe ori cum anumite persoane care candva representau ceva pentru mine pot fi atat de ipocriti, adevarati maestri ai demagogiei...
Am inceput sa scriu, azi, din plictiseala, fara sa am o tema anume, fara sa fac o drama dintr-un nimic...vreau doar sa scriu. Sa scriu exact ce simt si ce gandesc fara sa analizez prea mult si sa cosmeticizez niste lucruri care oricum nu se pot ascunde...As fi vrut sa fiu de mai multe ori la fel de spontan cum sunt acum,sa am curaj sa spun ce cred fara sa ma gandesc la consecinte. Cred ca am platit cu varf si indesat pentru toate greselile si pentru naivitatea mea.
In ultima perioada am calatorit destul de mult pe plaiurile mioritice maramuresene cu cativa prieteni care incearca sa faca un business cu chestia asta neagra ce-mi place mie foarte mult si-si zice cafea. Da, e adevarat ca oamenii vor sa castige din asta si cateodata si-ar dori ca unii dintre noi sa nu stie asa multe chestii despre licoarea asta magica, lucru ce ma deranjeaza enorm de tare, dar trebuie sa respect faptul ca au avut macar intentia de a invata despre ceea ce urmeaza sa faca. Am ajuns intr-un punct in care nu-mi mai permiteam sa zic nimic,sa reprosez ceva despre felul in care incearca sa ocoleasca adevarul doar ca sa mai castige o locatie,un client,un om, o sursa de bani pana la urma. Am ajuns sa cred ca m-am lasat transformat de oamenii astia in ceva ce candva uram din tot sufletul si inca mai urasc...
Vad cum unii scriu despre oameni, despre pasiunile lor, despre dorinta de a invata si stau si ma intreb unde is oamenii astia pasionati, ca ma uit in stanga si dreapta si sunt singur,exact asa cum am fost intotdeauna...
As vrea sa am si eu macar unul din oamenii aia langa mine, oameni care fac totul din pasiune si nu pentru altceva, oameni care cred in ceea ce fac si lasa restul sa vina de la sine. As vrea sa vad ca exista macar o persoana din categoria asta din care ma tem ca incet, incet ies si eu pentru ca simt ca ma complac in niste lucruri care nu ma mai reprezinta, fac niste lucruri care nu fac altceva decat sa arate ca ma zbat sa ies in evidenta,da nu ma vede nimeni, e un semn de disperare de care imi e deja rusine...
Sunt resemnat si nu cred ca aici se poate mai mult. Daca se poate cu siguranta nu se doreste asta. Am pornit la drum mai multi si acum cand ma uit in stanga si in dreapta sunt doar eu...si nu pot...singur nu am cum,oricat de mult mi-as dori,sa schimb ceva. Asa ca ii las pe ei,pe astia care intalnesc oameni faini in fiecare zi sa construiasca lumea asta care si eu imi imaginam candva ca e realizabila...
A.H.
