Am asteptat ceva mai mult timp sa scriu postu` asta, poate prea mult timp si parca imi era dor...sa scriu...orice...de cand cu F. Constantinescu, Vulpescu si restu. Doar ca eu nu o sa scriu doar despre mine sau doar despre altii, o sa scriu despre cum cineva m-a facut sa cred din nou ca "se poate" cand la un moment dat eram chiar resemnat, despre cum m-a facut cineva sa vad si altfel lucrurile, despre ceea ce fac acuma si n-am facut niciodata...citesc.
Da, ciudat care cineva care scrie sa nu stie sa citeasca. Zic asa pentru ca mie chiar nu imi placea sa citesc. Si nu cred ca am terminat niciodata o carte. Pot sa zic ca am inceput-o,dar cu siguranta acolo m-am si oprit. Nu citesc doar literatura de specialitate,daca se poate numi asa.
Daca stau bine sa ma gandesc si sa analizez ce am scris mai sus nici acum nu pot sa zic ca citesc, pentru ca inca mai am putin si din cartea asta:)).
O sa le povestesc intr-o zi copiilor mei ca prima carte pe care am citit-o cap coada a fost la 26 de ani... Daca tot incerc sa ma cunosc mai bine, acum chiar nu inteleg de ce nu-mi placea mie sa citesc si de ce nu am facut-o pana acum...Inca caut un raspuns, as we speak...Probabil asa trebuia sa se intample, probabil nu am gasit cartea potrivita, poate acum a venit momentul potrivit ca cineva sa imi aduca cartea asta si eu chiar sa o citesc...Suna prea a filozofie pentru cateva pagini care chiar iti face placere sa le citesti...Oricum, cartea mi se potriveste de minune,ca o manusa,e scrisa pentru mine...se numeste "In cautarea sensului pierdut"...Daca dai putin timpul inapoi ai zice clar ca am dreptate...
Nu stiu daca se leaga toate,sau daca lucrurile trebuie sa se intample intr-un anumit fel, dar parca in ultima vreme tind sa cred tot mai mult asta...
Ma pregatesc pentru un concurs in momentul asta...Poate e prea mult spus, poate am iar din nou prea multa incredere in mine,important e ca am regasit placerea de a lucra cu cafea,buna,de calitate,proaspat prajita. Si pe asta nu am luat-o de peste mari si tari,am luat-o de aici de la noi de acasa. De la PRESSCO.
Cand am spus ca as vrea sa vorbesc despre cineva care m-a facut sa cred din nou ca se poate am refeream la Razvan si Razvan inseamna PRESSCO. Nu am mai vazut pe nimeni care sa nu fi lucrat niciodata intr-o cafenea,bar,bistro etc sa fie atat de pasionat de cafea, cu atata rabdare si calm si la fel de implicat ca el in ceea ce face. Iti spun sincer ca nu as fi mers la niciun concurs daca nu era el. Si nu ca mi-ar fi zis el ceva,ca m-ar fi impulsionat sau motivat in vre-un fel. Nu! Doar pentru ca l-am vazut cum vorbeste despre cafea si despre ce se intampla acolo si despre ce vrea sa fie PRESSCO. Si imi placea ce vad pentru ca stiu ca si mie candva imi placea sa vorbesc la fel de frumos. Si m-am bucurat foarte tare ca in sfarsit am gasit un om cu care pot sa vorbesc liber si sincer despre viziunea mea asupra unei idei. Un om care mi-ar place sa cred ca ma intelege, eu cu siguranta il inteleg pe el.
Vorbeam de rabdare... Da, el are multa. Are multa pentru ca planul lui e pe termen lung. Stie unde vrea sa ajunga, stie cum sa ajunga acolo si stie ca fara elementul asta pe care multi nu il mai detin nu poate.
Din cauza asta o sa reuseasca. Si sper sa reuseasca. Si pentru el, dar si pentru mine. Pentru mine sa nu ma mai faca sa ma gandesc ca in alta parte e mai bine. Sa nu mai vreau sa plec. Sa stau aici pentru ca mai exista cineva la fel de pasionat ca mine. Cineva care imi impartaseste ideile si crede ca se poate face ceva frumos.
Nu vreau sa fac reclama, nu e deloc vorba despre asta. Nu am nici un interes. El nu stie ca scriu randurile astea si probabil nu o sa stie niciodata. Nu vreau eu sa stie pentru ca nu e vorba despre el...E vorba despre mine si despre frustrarile mele. Am spus intotdeauna cat de greu e sa fii singur intr-un loc unde lumea nu stie nimic despre cafea. Ca nu poti sa te dezvolti si sa dezvolti o comunitate. De fapt eu nu vroiam sa incerc. Nu aveam nici macar eu incredere ca se poate. Tot ce vreau sa zic ca omu e un exemplu de urmat pentru mine si respect tot ceea ce a reusit sa faca...
Incep sa cred din nou in ceva...si asta e cel mai important...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu